Borelioza Lyme
Tratament
Pentru tratamentu bolii Lyme pot fi utilizate antibiotice cu administrare orala ; in cazul in care boala se complica neurologic, este nevoie de administrarea intravenoasa a antibioticelor. In stadiile incipiente de boala putem administra 100 mg doxicilina, de doua ori pe zi – aceasta schema terapeutica s-a dovedit eficienta pentru pacientii de sex masculin, dar si pentru femeile care nu sunt insarcinate – doxicilina este eficienta inclusiv in combaterea ehrlichiozei granulocitare umane, boala transmisa prin intermediul acelorasi capuse care produc inocularea spiroketelor din boala Lyme.
In cazul in care tratamentul cu doxicilina nu este eficient, putem utiliza urmatoarele chimioterapice : amoxicilina – 500 mg de trei ori pe zi, axetil cefuroxima – 500 mg de doua ori pe zi, sau eritromicina -250 mg, de patru ori pe zi. In cazul copiilor, putem utiliza amoxicilina, in doza de 50 mg / kg corp / 24 ore, administrata in doze partajate ; daca pacientul copil este alergic la penicilina, putem utiliza pentru terapie axetil cefuroxima sau eritromicina. Daca infectia este localizata doar la nivelul tegumentului, este suficenta o schema terapeutica aplicata timp de zece zile.
Tratamentul se poate prelungi chiar si pe o perioada de patru saptamani, pentru pacientii cu infectie spiroketala diseminata. Reactia de tip Jarisch-Herxheimer apre de obicei in decursul primelor 24 de ore de la initierea tratamentului cu antibiotice, si afecteaza mai putin de o cincime dintre pacientii cu boala Lyme ; reactia Jarisch-Herxheimer - reactie care poate aparea atunci cand este initiat un tratament cu antibiotice, pentru o boala infectioasa sau parazitara, datorata distrugerii agentilor patogeni, si fenomenelor toxice si imunologice, care acompaniaza procesul de distrugere bacteriana sau parazitara.
Artrita secundara bolii Lyme, poate fi si ea tratata cu ajutorul antibioticelor enumerate mai sus, insa terapia va fi de mai lunga durata – 30 / 60 de zile de tratament, aceasta deoarece raspunsul la tratament se instaleaza cel mai adesea, lent-progresiv ; exista si un mic procentaj de pacienti (mai ales cei cu alelele complexului de histocompatibilitate, HLA-DR3) care nu vor raspunde pozitiv atunci cand se aplica terapia cu aceste chimioterapice – in astfel de siituatii, putem recurge la terapia cu agenti antiinflamatori.
Tratamentul cu antibiotice este necesar in majoritatea cazurilor de boala care vor genera complicatii neurologice – ceftriaxona administrata intravenos, in doza de 2 grame / 24 de ore, timp de 30 de zile ; sau penicilina G, administrata intravenos, in doza de 20 milioane UI / 24 de ore, timp de 30 zile ; sau, cefotaxima, administrata intravenos, in doza de 2 grame, de trei ori / 24 de ore, timp de 30 de zile.
De asemenea, tratamentul intravenos si monitorizarea intensiva sunt necesare pentru pacientii cu tulburari cardiace, secundare infectiilor spiroketale. Antibioticele sunt eficiente in cazul pacientilor cu bloc atrioventricular sever, sau in cazul celora care sufera de insuficienta cardiaca congestiva ; daca in 24 de ore de la initierea terapiei cu antibiotice, nu se obtin rezultate clinice favorabile, se poate recurge la tratamentul cu glucocorticoizi.
Pacientii asimptomatici pot beneficia de pe urma antibioticelor administrate pe cale orala. Boala Lyme prezinta un risc scazut de transmitere transplacentara ; in cazul gravidelor, pot fi utilizate schemele terapeutice enuntale in acest capitol.
In cazul aparitiei recaderilor, dupa un prim regim terapeutic, se procedeaza la instituirea unui nou regim de tratament ; din nefericire, tratamentul cu antibiotice nu pare sa prezinte avantaje, in cazurile in care boala Lyme va fi urmata de aparitia unui sindrom de astenie cronica.
Profilaxia nu este indicata de rutina – totusi, in cazurile in care s-a produs o muscatura de capusa, iar pacientul este foarte anxios, profilaxia poate fi realizata urmand urmatoarea schema terapeutice – amoxicilina sau doxicilina, administrate pe o perioada de 10 zile (eficiente pentru a preveni aparitia bolii Lyme) .
In prezent sunt testate o serie de vaccinuri impotriva bolii Lyme, insa ele nu sunt momentan disponibile in comert. Pentru obtinerea unor rezultate clinice favorabile, se recomanda ca terapia sa fie initiata cat mai precoce ; efectul intarzierii in aplicarea tratamentului cu antibiotice, se repercuta in prelungirea excesiva a perioadei de convalescenta. Din fericire, recuperarea completa poate fi obtinuta in majoritatea cazurilor de boala Lyme.
In cazul in care tratamentul cu doxicilina nu este eficient, putem utiliza urmatoarele chimioterapice : amoxicilina – 500 mg de trei ori pe zi, axetil cefuroxima – 500 mg de doua ori pe zi, sau eritromicina -250 mg, de patru ori pe zi. In cazul copiilor, putem utiliza amoxicilina, in doza de 50 mg / kg corp / 24 ore, administrata in doze partajate ; daca pacientul copil este alergic la penicilina, putem utiliza pentru terapie axetil cefuroxima sau eritromicina. Daca infectia este localizata doar la nivelul tegumentului, este suficenta o schema terapeutica aplicata timp de zece zile.
Tratamentul se poate prelungi chiar si pe o perioada de patru saptamani, pentru pacientii cu infectie spiroketala diseminata. Reactia de tip Jarisch-Herxheimer apre de obicei in decursul primelor 24 de ore de la initierea tratamentului cu antibiotice, si afecteaza mai putin de o cincime dintre pacientii cu boala Lyme ; reactia Jarisch-Herxheimer - reactie care poate aparea atunci cand este initiat un tratament cu antibiotice, pentru o boala infectioasa sau parazitara, datorata distrugerii agentilor patogeni, si fenomenelor toxice si imunologice, care acompaniaza procesul de distrugere bacteriana sau parazitara.
Artrita secundara bolii Lyme, poate fi si ea tratata cu ajutorul antibioticelor enumerate mai sus, insa terapia va fi de mai lunga durata – 30 / 60 de zile de tratament, aceasta deoarece raspunsul la tratament se instaleaza cel mai adesea, lent-progresiv ; exista si un mic procentaj de pacienti (mai ales cei cu alelele complexului de histocompatibilitate, HLA-DR3) care nu vor raspunde pozitiv atunci cand se aplica terapia cu aceste chimioterapice – in astfel de siituatii, putem recurge la terapia cu agenti antiinflamatori.
Tratamentul cu antibiotice este necesar in majoritatea cazurilor de boala care vor genera complicatii neurologice – ceftriaxona administrata intravenos, in doza de 2 grame / 24 de ore, timp de 30 de zile ; sau penicilina G, administrata intravenos, in doza de 20 milioane UI / 24 de ore, timp de 30 zile ; sau, cefotaxima, administrata intravenos, in doza de 2 grame, de trei ori / 24 de ore, timp de 30 de zile.
De asemenea, tratamentul intravenos si monitorizarea intensiva sunt necesare pentru pacientii cu tulburari cardiace, secundare infectiilor spiroketale. Antibioticele sunt eficiente in cazul pacientilor cu bloc atrioventricular sever, sau in cazul celora care sufera de insuficienta cardiaca congestiva ; daca in 24 de ore de la initierea terapiei cu antibiotice, nu se obtin rezultate clinice favorabile, se poate recurge la tratamentul cu glucocorticoizi.
Pacientii asimptomatici pot beneficia de pe urma antibioticelor administrate pe cale orala. Boala Lyme prezinta un risc scazut de transmitere transplacentara ; in cazul gravidelor, pot fi utilizate schemele terapeutice enuntale in acest capitol.
In cazul aparitiei recaderilor, dupa un prim regim terapeutic, se procedeaza la instituirea unui nou regim de tratament ; din nefericire, tratamentul cu antibiotice nu pare sa prezinte avantaje, in cazurile in care boala Lyme va fi urmata de aparitia unui sindrom de astenie cronica.
Profilaxia nu este indicata de rutina – totusi, in cazurile in care s-a produs o muscatura de capusa, iar pacientul este foarte anxios, profilaxia poate fi realizata urmand urmatoarea schema terapeutice – amoxicilina sau doxicilina, administrate pe o perioada de 10 zile (eficiente pentru a preveni aparitia bolii Lyme) .
In prezent sunt testate o serie de vaccinuri impotriva bolii Lyme, insa ele nu sunt momentan disponibile in comert. Pentru obtinerea unor rezultate clinice favorabile, se recomanda ca terapia sa fie initiata cat mai precoce ; efectul intarzierii in aplicarea tratamentului cu antibiotice, se repercuta in prelungirea excesiva a perioadei de convalescenta. Din fericire, recuperarea completa poate fi obtinuta in majoritatea cazurilor de boala Lyme.
No comments:
Post a Comment